Core Fristeru

Sta terra ùn hè a meia
Ma porta i mio passi
È si tesse a leia
Longu à i so chjassi
Trà un core fristeru
In cerca d'un'accolta
È 'ssu locu misteru
Prontu à ogni rivolta

Di 'ssa ghjente ùn sapia
Nè cum'è nè perchè
Ma a so puesia
Oghje ribomba in mè
A mio voce s'intreccia
A ogni impaghjellata
Sò un'antica leccia
Di pocu arradicata

A so lingua ùn hè quella
Di la mio zitellina
Ma vogliu andà cun'ella
Trà muntagna è marina
Ciuttà e mio pinsate
À l'acque vive è chjare
Di e surgente nate
Mezu à 'sse sponde care

Sta tarra ùn hè a meia
Ma vuleria dì
Quant'hè forte a leia
Quantu sò bè custì
È mi vene l'idea
A brama di dì chì
Sta terra ùn hè a meia
Ma ch'eiu sò di quì...

A bella sulana (Hotel California)



























Una strada diserta, u ventu chì và
Viaghjava à l’incerta frà i fiori à sbuccià
Vide in u luntanu,una luce trimà
L’ombra di Ciprianu mi ci fece cansà
Ella, stava custì, cum’è fissa à l’eternu
Eiu ùn sapia dì : paradisu o infernu ?
Mi pigliò per a manu è m’insignò a via
Cum’in un sognu stranu una voce dicia

Veni à scopre a bella sulana
O chì bellu mondu
Chì visu giocondu
Veni è stà ti à a bella sulana
Ùn sai perchè
Ma a to piazza ci hè

Era à pinsate torte, bella cum’un albore
È avia una corte d’omi scemi d’amore
Ne ballavanu tutti, certi per sminticà
D’altri in brama di frutti d’un estate à invintà
Cherse à u capitanu un entica di vinu
Ma l’aspittò in vanu u liquore divinu
È sempre quelle voce à chjamà mi quallà
Sempre per purtà in croce l’ore di u sunnià

Veni à scopre a bella sulana
O chì bellu mondu
Chì visu giocondu
Tanti sò à a bella sulana
À gode a vita
Serena è gradita

Sò i muri allattati à culori di rè
È simu imprigiunati da u nostru piacè
menanu e cultelle arrutate è tagliive
Ma ‘sse bestie crudelle fermanu sempre vive
È mi vene à mente c’o circava à scappà
C’à mezu à a mio ghjente vulia riturnà
Disse u varghjianu simu quì per accoglie
Poi andà luntanu ma a leia ùn si sciogle

Veni à scopre a bella sulana
Ci hè una funtana
D’acqua fresca è sana
Veni è stà ti à a bella sulana
Beie à ‘ssa funtana
Ma per a vita sana…

Treblinka




Di notte è pò di nebbia ne era u viaghju
Mezu à tarre silenziu, immaculate stese
Cù u morsu cutratu d’ un eternu farraghju
Per pate ne di l’omi e pessime offese

Maiò, donne è zitelli imbulighjati è stretti
Mandati da ‘ssi treni à u murtale esigliu
À una sorte indegna, à ghjorni maladetti
Per di l’idee tonte paspà ne u berbigliu

A sperenza ne campa ancu in lu bughju cecu
A voglia di fighjà torna u sole nasce
È mezu à notte è nebbia una luce ci vecu
A vita cerca sempre un pratu novu à pasce

Maiò, donne è zitelli decisi tutti inseme
N’un soffiu di rivolta, brama di libertà
Una volta è pò centu anu accesu di speme
E notte di ‘ss’infernu chjamatu Treblinka

Finite e rivolte, ne ferma u sbilanciu
Parechji si sò morti, pocu ne sò scappati
Ma à tutti l’hè parsu un distinu più danciu
D’andà si ne arritti c’à campà indinuchjati

Vintera


















Prima ci hè u silenziu, à fascià ogni cosa
D’ogni alburu, u frascume, d’un siscu hè azzicatu
È u celu si veste di lana cindarosa
Cum’è per dì à tutti ch’un periculu hè natu

Dopu l’aria si face cum’è ligera è fresca
U celu torna foscu, u ventu vene mossu
Cuscogliule scimite si pesanu in tresca
È digià in un frombu, u tonu ci hè addossu

È tuttu vene bughju, in cor’di miziornu
Toni, saette, acqua, in tamantu scunfondu
S’abbraccianu per forza, a notte cù u ghjornu
À robba è ghjente pare, natu u finimondu

È po tuttu si tace è volta u turchinu
Cum’è s’è nulla ùn fussi canta torna l’acellu
È dopu à ‘ssa vintera, soca soffiu divinu
U sole è i so raghji invadenu u celu…

A Funtana Di Sangue (Baudelaire )



Mi pare qualchì volta chì u mio sangue và
Cum’è d’una funtana, sorge à pienghjulà
A sentu a so corsa, u so longu sussuru
Ma in vanu, à pasponi, cercu a mucatura

È corre e cità, è corre a campia
Fendu chì ogni petra un’isulella sia
È caccendu a sete à ogni cosa mossa
À a natura dà un’allattata rossa

À spessu aghju circatu in u vinu bugiardu
A manera di fà dorme u mio terrore
Briachina sà tuttu, sente ogni rimore

Aghju offertu à l’amore, u mio sonnu fingardu
Ma di l’amore ùn aghju tastatu cà e spine
E spine di ‘sse donne, maestre Messaline

Carezze


















À stonde nuttulone mi vene ‘ssu bisognu
Di coglie à e to lapre quelli basgi dulciumi
Quelli frutti d’amore à i strani profumi
D’andà frà e fureste di i mondi di sognu
È corre versu tè cum’è corre u fiume
À carizzà u mare è ballà cù e sciume
Mi mucanu ‘sse stonde chì sò viote di tè
Mi strappanu u core è mi brusgianu l’alma
È sunniegnu l’ora quandu in l’alba calma
Liata à a mio vita per u sempre sarè
È ch’à l’eternità in un stessu viaghju
Avaremu l’amore per solu paisaghju
È po ti chjinaraghju n’un lettu di bambace
Cù linzoli di seta cusgiti à tenerezza
Dolci cum’è un basgiu, cum’è una carezza
Per dà ti à rispirà u soffiu di a pace
È a billezza linda di i nostri accunsenti
‘Ss’ abbracci silenziosi forti quante li venti…

Trà Muntagna è Marina






Ritrattu Stéphane Ancey
Trà muntagna è marina ci aghju e mio passione
Millaie di maraviglie assulanate di canzone

Ci aghju immensi silenzii, malincunia dinù
È i chjassi muntagnoli chì si ne vanu à l’insù

Muraglioni testimonii di un passatu gluriosu
Tagliati indu a sciappa arritta è spavintosa

Ci aghju un mondu di purezza, di serenu è pò d’asgiu
U cantu di e surgente è di u ventu u basgiu

I machjoni lucichenti timparati d’umbulina
È e cavallate sceme di l’immensità turchina

Ci aghju l’ansciu trascaldatu di l’estati infiarati
Inguerni di neve bianchi per e sarre insannicciate

Un emuzione prufonda à u sbuccià di u ghjornu
O un timore sicretu quand’hè bughju à l’intornu

Ci aghju l’ochji di i mei per fighjà eri è dumane
Un ortu di puesia è i chjosi posti à granu

Ci aghju tutta a mio vita è forse ancu un amore
Ci aghju tante è tante cose, per u sempre in u mio core…